CARGO – Povestea uneia dintre cele mai emblematice trupe rock din România

27 aprilie 1985 marchează nașterea unei legende în muzica rock românească: la Timișoara, ia ființă trupa CARGO, într-o formulă inițială formată din:

Carol Bleich (baterie)
Octavian „Ochi” Iepan (chitară)
Tibi Gajdo (chitară bas)
Dinel Tollea (clape)
Nae Ionel Tarnotzi (voce)
și cel ce avea să devină pilonul central al trupei: Adrian Bărar (chitară), fondatorul grupului.

De-a lungul deceniilor, CARGO și-a consolidat statutul ca fiind una dintre cele mai longevive și respectate formații rock românești, traversând vremuri tulburi, schimbări de componență și tragedii personale, dar păstrând mereu esența: un rock sincer, puternic, melodic și profund românesc.

Anii de început și descoperirea lui Kempes

În 1989, într-un context în care rockul românesc se dezvolta într-un climat social tensionat, Cargo îl împrumută pe Paul „Puiu” Iorga pentru un turneu în URSS. Acesta avea să rămână definitiv la Compact. În lipsa unui solist vocal stabil, Cargo îl folosește temporar pe Mircea Nedelcu, dar decide ulterior organizarea unui concurs pentru postul de vocalist. Așa este descoperit Ovidiu Ioncu „Kempes”, un tânăr cu o voce puternică și un timbru aparte, provenit dintr-o trupă obscură din Arad.

Primul album și consolidarea trupei

În 1992, trupa lansează „Povestiri din gară”, primul album oficial Cargo, conținând nouă piese (dintre care una instrumentală). Este perioada în care CARGO își definește stilul sonor unic, un amestec de hard rock cu influențe lirice, autohtone.

Trupa îl cooptează pe Ramon Radosav la vioară, adăugând un plus de culoare și autenticitate stilului, dar îl pierde pe Dinel Tollea, stabilit ulterior în Elveția. Clapele sunt preluate de Cristian Pup, consolidând astfel o formulă mai stabilă și profesionistă.

„Destin”, accidentul lui Kempes și maturizarea artistică

În mai 1995, apare al doilea album: „Destin”, lansat și pe CD – un format inovator pentru acea perioadă. Din păcate, la scurt timp după apariția albumului, trupa este zguduită de o veste teribilă: Kempes suferă un grav accident de motocicletă, care îl ține o perioadă departe de scenă.

Cu toate acestea, CARGO nu se oprește. Muzica lor devine tot mai bine produsă, mai introspectivă și mai complexă

„Ziua Vrăjitoarelor” și simbolistica dacică

În 1998, de Sânziene, trupa lansează cel de-al treilea album: „Ziua Vrăjitoarelor”, un material conceptual, marcat de o atmosferă mistică, profund românească. În același timp, apare și broșura „Jurnal de bord”, ce include textele pieselor și biografia oficială.

Tot atunci, CARGO introduce emblema cu dragonul, inspirată din „draconul” dacic – stindardul militar al strămoșilor noștri – un element identitar puternic ce va însoți trupa până în prezent.

Spiritus Sanctus – apogeul comercial

5 decembrie 2003 aduce lansarea albumului „Spiritus Sanctus”, sărbătorit cu un concert sold-out la Palatul Copiilor din București. Albumul, deși mai „accesibil” decât cele anterioare, reușește să păstreze esența rockului Cargo și să atingă publicul larg.
Hitul „Dacă ploaia s-ar opri” devine un fenomen radio-TV.

Importanța acestui album este dublată de o schimbare majoră: Kempes părăsește trupa, iar părțile vocale sunt reînregistrate integral de către Adrian „Baciul” Igrișan, noul solist și chitarist.

Premii, Best Of și consolidarea legendei

În 2005, trupa primește premiul pentru cea mai bună trupă rock la MTV Romanian Music Awards, iar „Spiritus Sanctus” obține Discul de Aur pentru vânzări.

În 2007, CARGO lansează „XXII”, un album „best of” cu 22 dintre cele mai iubite piese, multe reînregistrate cu Igrișan la voce, confirmând că trupa și-a regăsit stabilitatea și continuitatea artistică.

Pierderea lui Adrian Bărar – sfârșitul unei ere

Pe 8 martie 2021, la vârsta de 61 de ani, Adrian Bărar, fondatorul și sufletul trupei CARGO, se stinge din viață în urma complicațiilor provocate de COVID-19. Rockul românesc pierde una dintre cele mai autentice și influente voci ale sale.

Moștenire și impact

CARGO rămâne astăzi un simbol al rockului românesc autentic – o trupă care a știut să evolueze fără să-și trădeze rădăcinile, să creeze muzică profundă, cu mesaj, și să reziste în timp, indiferent de contextul istoric sau personal.

Fie că este vorba de „Ziua vrăjitoarelor”, „Destin”, „Povestiri din gară” sau „Dacă ploaia s-ar opri”, piesele Cargo au devenit parte din coloana sonoră a unei întregi generații.